Viata si paraclisul Sfantului Nichifor Leprosul (1890-1964)

Cuviosul Nichifor Leprosul s-a nascut in insula Creta intr-o familie de tarani evlaviosi si a ramas orfan de mic. La varsta de treisprezece ani s-au aratat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numita lepra in Biserica lui Hristos. Ca sa scape de izolarea definitiva care il astepta, s-a adapostit pentru o vreme in Egipt. La douazeci si patru de ani a ajuns la leprozeria din Hios aflata in grija Sfantului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci si unu de ani, desi era din ce in ce mai schilodit de boala, s-a daruit cu rabdare muceniceasca nevointelor mai presus de fire, aratandu-se pilda de urmat pentru fratii lui de suferinta.

Dupa descoperirea leacului leprei in anul 1947, leprozeria din Hios s-a inchis si Cuviosul a fost mutat la Spitalul Sfanta Varvara din Atena. Orb si tintuit pe patul de suferinta, insa inzestrat cu multe harisme dumnezeiesti, si-a petrecut ultimii ani din viata insufland nadejde deznadajduitilor, mangaiere suferinzilor, ravna tinerilor. La varsta de saptezeci si patru de ani sfantul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai tarziu descoperirea sfintelor sale moaste si nenumaratele vindecari pe care le face si astazi l-au aratat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre.

in anul 2012 Patriarhia Ecumenica a savarsit proslavirea Sfantului Nichifor Leprosul, cu zi de praznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.

Troparul

De nevointele lui Nichifor Leprosul si ingerii s-au uimit, caci ca un alt Iov, prin rabdare si mai presus de fire patimiri, pe Dumnezeu l-a slavit, cu mucenicia bolii incununandu-se. Acestuia cu credinta sa-i strigam: Bucura-te, dreptarul monahilor; bucura-te, ocrotitorul bolnavilor; bucura-te, ca sfintele tale moaste harul tamaduirii l-au dobandit.