O scrisoare Domnului Hristos, in ceruri - Brandusa Vranceanu

Coplesit de necazuri, de saracie, de foame, de frig si de dor de casa, micul Anastasie ii scrie o scrisoare lui Hristos. Ii va vorbi Domnul? Si in ce fel? Raspunsul la aceste intrebari, dragi copii, il veti afla sub coperta cartii pe care o priviti acum. De asemenea, veti afla cine anume a devenit Anastasie, cand s-a facut mare…

„Bietul Anastasie nu avu de ales. Cu inima grea, se retrase in camaruta lui. Odata ajuns acolo, se prabusi in genunchi, la marginea patului sau de hartie si izbucni in amare hohote de plans. Se simtea foarte, foarte singur si foarte, foarte nedreptatit. Ah, cat ii era de dor sa isi aseze capul pe genunchii bunicii, ca atunci cand era foarte mic, iar ea sa il mangaie si sa ii alunge durerea! Dar bunica era departe, la vreo 70 de kilometri de ape, iar durerea era aici, il inconjura de pretutindeni.“
O traducere in limba franceza a fost realizata de Manastirea Sfantul Siluan, Saint-Mars-de-Locquenay.