Prohodul Domnului

Prohodul Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Cântare de îngropare și teologie poetică, lacrimi de întristare și rouă de înviere, Prohodul Domnului este una din creațiile cele mai frumoase ale credinței și evlaviei ortodoxe.

Slujba Prohodului, această capodoperă a spiritualității ortodoxe, conține atâta teologie în fiecare strofă, încât chiar unele tratate de teologie nu au reușit să concentreze atâtea sensuri duhovnicești în câteva pagini cât concentrează acest Prohod. Tânguire de îngropare ce se desfășoară în fața icoanei (pictată sau brodată pe pânză) numită Epitaf, este o slujbă care amintește de „piatra ungerii”, unde trupul lui Iisus, coborât de pe Cruce, a fost înfășurat cu giulgiu și uns cu aromate de Iosif și Nicodim, în prezența Maicii Domnului, a Apostolului Ioan și a femeilor mironosițe.

Cu lumânări în mâini, adunați în jurul Epitafului, clerici și credincioși, în cânt de tânguire, preamăresc taina morții Celui fără de moarte, taina Vieții și a Iubirii care coboară în mormânt și în iad, pentru a ridica din moarte și singurătate omenirea căzută și înstrăinată de Dumnezeu din cauza păcatului.

Creație a ultimilor imnografi bizantini dinaintea căderii Constantinopolului (sec. XIII-XV), Slujba Prohodului este deosebit de impresionantă prin conținutul și prin frumusețea ei, care îmbină teologia cu poezia și suferința Crucii cu speranța Învierii lui Hristos…

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel