Cadelnita Bisericuta - Aurita

Are 12 clopotei. Bronz si alama aurita. (κατζίον — katzion), tămâierul sau tămâietoarea (θυμιατήριον, τό — timiatirion, lat. thymiaterium, fumigatorium, incendorium, slv. kadilinica) — obiect de cult în care se pune jăratec şi tămâie şi are forma unui recipient oval, de metal, atârnat de 3-4 lănţisoare, unite în partea de sus într-un mâner, prins cu două belciuge, ca să poată fi ţinut de preot când cădeşte sau tămâiază în biserică, după rânduiala Tipicului, la sfintele slujbe, întrebuinţarea cădelniţei la serviciul liturgic este tot atât de veche ca şi folosirea tămâiei şi a cădirilor, pe care cultul creştin le-a moştenit din cultul Vechiului Testament. Primele cădelniţe folosite de creştini erau simple căţui de pământ (argilă, ceramică) ori din metal, cu sau fără mâner, aşa cum se folosesc şi azi de unii preoţi la serviciile funebre la ţară sau căţuile cu mânere scurte, folosite încă în unele mănăstiri. Forma de azi a cădelniţelor ar data, după unii liturgişti cam de prin sec. al XII-lea. Cădelniţa aminteşte altarul tămâierii din Cortul Mărturiei şi apoi din templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfă de tămâie (Ieşire 30, 1-8, în Vechiul Testament şi Evrei 9, 4, în Noul Testament). Feţele cădelniţei (căţui) sunt uneori gravate cu figuri de animale şi de plante, simbolizând că întreaga natură (fire) înalţă, împreună cu oamenii, rugăciuni lui Dumnezeu. Despre simbolismul cădelniţei, Sf. Ambrozie spune: „Cădelniţa menită să dea bună mireasmă... tot aşa şi voi (creştinii) sunteţi buna mireasmă a lui Hristos“ (Deis). În interpretarea marelui liturgist şi ierarh Gherman al Constantinopolului, cădelniţa simbolizează umanitatea Mântuitorului, focul din cădelniţă divinitatea Sa, iar fumul de tămâie e mireasma Duhului Sfânt.